Abu Umama Al-Bahili

ABU UMAMA AL-BAHILI

(Allah să fie mulțumit de el !)

Soldat si profesor

(d. 81 h.)

Eroul nostru de astăzi s-a distins prin două contribuții majore : una în domeniul științei și a transmiterii tradițiilor profetice, iar cealaltă în opoziția manifestată față de armatele Imperiului Roman de Răsărit în încercarea de a pune umărul la eliberarea regiunii siriene, inclusiv a pământurilor palestiniene, dar și a Egiptului și Africii de Nord.

Eroul nostru s-a născut cu douăzeci de ani înainte de emigrarea (hijra) profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) de la Mecca la Medina. Băiat fiind, iar mai apoi un tânăr în toată regula, obișnuia să asculte ceea ce se spunea despre profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), să ia aminte la învățăturile sale transformatoare și la principiile pe care acesta le propovăduia în Mecca. Fără urmă de îndoială ca i-a ajuns la urechi și expresia atitudinii ostile manifestată de quraiși față de Mesajul care le submina autoritatea, bazat pe ideea că toți oamenii sunt egali în fața lui Allah Preaînaltul, indiferent de culoarea pielii, rasă sau status social. De asemenea, profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a recomandat cu insistență adorarea unui Dumnezeu Unic, în locul pleiadei de idoli la care se prosternau păgânii, îndemn care, la rândul său, amenința practicile moștenite de la înaintașii quraiși.

În bătălia de la Badr (prima încleștare dintre cei credincioși și politeiști), numai 300 de musulmani echipați rudimentar au înfrânt peste 1.000 de soldați care s-au bucurat de o asigurare logistică superioară. Acest eveniment probabil că a sporit admirația eroului nostru față de profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) și Mesajul său. Prin urmare, a călătorit până în Medina unde și-a anunțat convertirea sa la Islam.

În cea de-a doua bătălie, de la Uhud, Abu Umama și-a demonstrat curajul ca un luptător sincer și statornic pentru Cauză. Fără urmă de teamă el s-a întrecut cu dușmanii Credinței sosiți la Medina pentru a răzbuna înfrângerea de la Badr. Stindardul eroului nostru, la fel cu cel al tuturor eroilor Islamului, a fost „martiriu din dragoste pentru Allah.” A privit către Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) rugându-l să se roage pentru moartea sa ca martir în această luptă. Însă Profetul s-a rugat : „O, Allah ! Salvează-l și apropie-i victoria.” Atunci când Profetul a luat decizia de a-i urmări pe inamici pentru a se asigura că nu vor reveni în Medina, eroul nostru s-a aflat în compania sa.

Câțiva ani mai târziu (mai exact în cel de-al șaselea an după emigrare) profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) s-a hotărât să meargă la Mecca cu scopul de a efectua ’Umra (Pelerinajul cel mic). Din moment ce meccanii nu erau în relații bune cu el, l-a delegat pe ’Usman, fiul lui 'Affan (Allah să fie mulțumit de el !) să-i convingă că aveau intenții pașnice. ’Usman a fost reținut în Mecca trei zile, ceea ce a produs tulburare în sufletul Profetului și al companionilor, determinându-i pe aceștia din urmă să încheie o alianță cu Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) în baza căreia se angajau să lupte cu necredincioșii meccani în ciuda faptului că, datorită caracterului călătoriei nu veniseră pregatiți pentru război. Acest jurămant este cunoscut în istorie sub numele de Bay’at Ar-Riduan, fiind cel la care face referire versetul 18 din capitolul 48 al Coranului :

           

„Allah a fost mulțumit de dreptcredincioși, când ei au făcut legământ cu tine [acolo] sub pom [să moară în luptă pentru cucerirea Meccăi]. El a știut ce a fost în inimile lor și a făcut să pogoare asupra lor liniștea ...”

Printre "dreptcredincioșii" despre care putem citi în acest verset s-a aflat și eroul nostru Umama.

Încrederea pe care Profetul a avut-o în el și în bagajul său de cunoștințe l-a determinat să-l desemneze pe eroul nostru să propovaduiască Islamul tribului din care provenea.

Dupa moartea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) eroul nostru a participat activ în bătăliile împotriva apostaților (al-murtadun) din întreaga Arabie, pentru ca mai târziu, când califul Abu Bakr a trimis o parte a forțelor sale armate să cucereasă (sau mai exact să elibereze) regiunea siriană (Aș-Șam), Abu Umama a fost înrolat sub comanda lui Yazid, fiul lui Abu Sufyan. 

 (campania musulmana din Levant, aprilie 634 g.)

Dupa un studiu strategic s-a luat hotărârea ca o divizie să declanșeze războiul cu romanii, iar ulterior ei să i se alăture și restul armatei, afluire cu dublu scop : susținere a acțiunilor de luptă și slăbirea moralului inamicilor. Manevra nu a fost atât de simplă pe cât se pare, deoarece romanii, deși nu erau în număr foarte mare, erau bine echipați și antrenați. Demn de remarcat este și faptul că această confruntare a condus și la erodarea mitului invincibilității armatelor romane, eroul nostru Umama Al-Bahili participând la această acțiune riscantă încheiată victorios și dând dovadă de mult curaj.

În ceea ce privește contribuția pe care a avut-o la știința islamică, este suficient să amintim că de eroul nostru este legată relatarea și transmiterea a 270 de tradiții profetice, lucru realizat înainte de moartea sa la vârsta de 106 de ani.     

Abu 'Ubaida, fiul lui Al-Jarra

ABU ’UBAIDA, FIUL LUI AL-JARRA

(Allah să fie mulțumit de el !)

Cel demn de încredere pentru națiunea musulmană

 (583-638)

Sinceritatea și aderarea la Mesaj, dar și dragostea și devotamentul arătate Trimisului lui Allah, au fost trăsături de caracter specifice atât tuturor companionilor profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), cât și ale fiecărui erou din istoria Islamului. Iar Abu ’Ubaida (’Amir, fiul lui Al-Jarra) nu a făcut excepție de la regulă, fiind mai degrabă un exemplu tipic, în legătură cu care profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a grăit : „Fiecare națiune are pe cineva demn de încredere, iar cel ales pentru această națiune (a Islamului) este Abu ’Ubaida, fiul lui Al-Jarrah.”

Iubirea și devotamentul manifestate față de Trimisul lui Allah nu doar i-au ridicat gradul de notorietate, ci efectiv i-au modelat personalitatea. În bătălia de la Uhud, care s-a dovedit a fi una dintre cele mai dificile din istoria islamică timpurie, Abu ’Ubaida a fost unul dintre cei care au luptat împotriva meccanilor politeiști sosiți la Medina să se răzbune pentru înfrângerea de la Badr. Atunci când arcașii musulmani și-au părăsit pozițiile imediat ce au simțit gustul unei victorii premature, armata din care făceau parte a fost atacată pe la spate, imediat instaurându-se haosul printre luptătorii săi. Într-o situație așa de critică, Abu ’Ubaida a luptat cu mare înverșunare, încercând în permanență să nu-l piardă din priviri pe liderul său drag, profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). Deodată a zărit sânge pe fața Profetului și, în câteva secunde, a fost în preajma sa pentru a găsi cele două zale ale coifului de protecție strapunse de o săgeată. Nu a putut să asiste pasiv la această scenă critică și i-a cerut permisiunea lui Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el !) să-i ofere șansa să scoată zalele slabe. Apoi a apucat cu dinții săi fiecare za, trăgând-o afară cu atâta forță până când a simțit pământul lung sub spatele său.

Abu ’Ubaida s-a numărat printre cei care s-au convertit de timpuriu la Islam, învățând multe de la prietenul său, Abu Bakr As-Siddiq (Allah să fie mulțumit de el !). Încrederea Profetului în el a fost foarte mare. Istoria ne povesteste cum o delegație din Najran (regiune situata în S-E Peninsulei) l-a rugat pe Profet să le trimita pe cineva care să-i învețe Coranul și bazele Islamului. El le-a promis că le va trimite pe cineva care cu adevărat era demn de încredere și sincer, promisiune care a născut în sufletul fiecărui companion speranța că el va fi bărbatul ales. Acesta a fost, însă, Abu ’Ubaida. 

Așadar, nu trebuie să ne mai mire cu nimic când ascultăm cuvintele lui ’Umar, fiul lui Al-Khattab (Allah să fie mulțumit de el !), care, pe patul de moarte a spus : „Dacă ar mai fi trăit Abu ’Ubaida, l-aș fi nominalizat să preia califatul.”

 (mormantul lui 'Abu Ubaida, situat in Valea Iordanului, Iordania)

Iar mai devreme când, din rațiuni tactice, ’Umar a dorit să numească un nou comandant pentru forțele sale armate dislocate în Siria, în locul lui Khalid, fiul lui Al-Walid, alesul a fost Abu ’Ubaida. În momentul când a primit investirea, bătălia dintre armata musulmană și cea romană era în plină desfășurare. După ce a luat sfârșit, Abu ’Ubaida s-a înfățișat cu respect în fața comandantului Khalid, fiul lui Al-Walid, și i-a prezentat scrisoarea de investitură. Când Khalid l-a întrebat : „De ce ai ținut secret așa ceva atât de mult ?”, Abu ’Ubaida i-a raspuns : „Nu am dorit să-ți dau peste cap planurile pe care ți le-ai făcut. Noi nu căutăm gloria pămantească și nici nu lucrăm de dragul acestei lumi, amândoi fiind frați pe Calea lui Allah.”

Abu ’Ubaida a devenit comandantul suprem al, probabil, celei mai mari armate musulmane la acea dată. Și, cu toate acestea, s-a comportat ca orice alt soldat. Când i-a ajuns la urechi că oamenii îl laudă prea mult, a ținut să le precizeze tuturor următoarele : „Vă reamintesc că sunt musulman și mă trag din tribul Quraiș. Dacă printre voi există cineva, indiferent de culoarea pielii sale, roșie sau neagră, care se teme mai mult de Allah decât mine, atunci doresc să-l servesc [pe persoana respectivă].”

In vizita intreprinsă în Siria, califul ’Umar l-a însoțit pe Abu ’Ubaida la reședința acestuia unde, spre surprinderea sa, a aflat că guvernatorul guvernatorilor (așa cum i se spunea lui Abu ’Ubaida) locuia în cel mai modest loc cu putință, unde cu greu își găsea loc vreun obiect de meșteșug. Când l-a întrebat : „De ce nu procedezi așa cum fac toți ceilalți ?”, Abu ’Ubaida i-a răspuns : „Ce am aici (referindu-se la puținele lucruri pe care le avea) îmi este suficient.”

Datorită modestiei sale, dublată de devotament, curaj și încredere, Abu ’Ubaida și-a câștigat renumele de „cel demn de încredere pentru națiune.”