’Abdullah, fiul lui ’Abbas

 ’ABDULLAH, fiul lui ’ABBAS

(Allah să fie mulțumit de el !)

Învățatul comunității islamice

(d. 649 g.)

Accentul pus de Islam pe știință și cercetare este incomparabil față de oricare altă religie. Și aceasta pentru că știinta este pusă pe picior de egalitate cu credința, așa cum putem citi și din Nobilul Coran :

„...Allah îi va ridica cu [câteva] trepte pe aceia care cred dintre voi și pe aceia cărora li s-a dat știința ...” (traducerea sensurilor Coranului 58 : 11)

Pentru ca în alt verset cunoașterea să fie considerată o bornă obligatoriu de atins de cei care au teamă de Allah și sunt drept-credincioși.

„Singurii ce se tem de Allah sunt învățații dintre robii Săi.” (traducerea sensurilor Coranului 35 : 28)

De asemenea, Profetul Islamului a spus : „Este o obligație pentru fiecare musulman să cerceteze cât mai mult.” Iar prețul răscumpărării cerut în prima bătălie a Islamului (Badr) pentru fiecare prizonier care posedă cunoștinte din diverse domenii a fost să învețe carte pe zece copii musulmani. 

Aceasta era starea de spirit în care a văzut lumina zilei eroul nostru de astăzi, ’Abdullah, fiul lui ’Abbas, unchiul Profetului, cu numai trei ani înainte de emigrare (hijra), petrecîndu-și astfel toți anii de formare pe genunchii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). De fapt, încă de când a împlinit șapte ani eroul nostru a rămas în mod constant în compania vărului său, profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), obișnuind să-i pregătească apa pentru spălarea rituală, să se roage în urma sa și chiar să călărească împreună în anumite ocazii. În ciuda vârstei foarte fragede, ’Abdullah s-a comportat ca o persoană adultă atât în ceea ce privește inteligența, fiind înzestrat cu o minte ageră, cât și în ceea ce privește modul de gestionare a sentimentelor. El ne relatează : „Odată Profetul a dorit să se curățe pentru rugăciune, eu grăbindu-mă să-i aduc apa. Apoi s-a ridicat în picioare, gata să înceapă, făcându-mi semn să mă așez lângă el, dar eu mi-am ocupat locul în urma sa. După ce rugăciunea a luat sfârșit, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) m-a întrebat : ’De ce nu te-ai așezat lângă mine, Abdullah ?’ Eu i-am răspuns : ‚Ești prea măreț în ochii mei ca să-mi permit așa ceva.’ ” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a fost plăcut impresionat de răspuns. Și-a ridicat mâinile la cer, rugându-se : „O, Allah ! Înzestrează-l cu înțelepciune și învață-l [măiestria] interpretării [Coranului].”

În mod evident, Allah Preaînaltul a răspuns rugii sale, pe toată durata vieții eroului nostru neexistând altcineva care să-l întreacă în chestiuni religioase, literare sau istorice. Dar eroul nostru nu a dobândit toată această cunoaștere profundă prin intermediul vreunui miracol, ci cu ajutorul inteligenței sale, posedând o poftă nestăvilită de a învăța. 

Deja am luat act de permanenta companie arătată Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), pentru a învăța cât de mult putea de la acesta. După moartea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) ’Abdullah, fiul lui ’Abbas a continuat să strângă nestematele cunoașterii de la vârstnicii companioni ai lui Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). În acest sens, ne povestește : „Atunci când auzeam că un anumit companion al Trimisului lui Allah știe o anumită relatare profetică, sau hadis, eram în stare să merg deîndată la casa sa, în timpul odihnei de după-amiază. Mă pregăteam să-l aștept la scările casei, preferând să înfrunt rafalele vântului decât să-l deranjez. Când respectivul companion ieșea afară, obișnuia să mă întrebe : ’O, văr al Profetului, ce ți-a îndrumat pașii până aici ? Ai fi putut să mă anunți de sosirea ta și aș fi venit să te întâmpin.’ Și ei răspundeam : ’Este datoria mea să vin până aici. Pentru că oamenii sunt cei care trebuie să caute știința și nu aceasta să alerge după oameni.’ Iar apoi îl întrebam în legatură cu hadisul pentru care am venit.” Și tot el ne-a mai împărtășit faptul că era în stare, uneori, să întrebe chiar și 30 de persoane în legatură cu același subiect.

Acestea sunt motivele pentru care ’Abdullah, fiul lui ’Abbas a obținut titlul de „învățat al comunității islamice”, fiind în permanentă goană după obținerea de răspunsuri și având o inteligență sclipitoare.

Un studiu atent al vieții sale dedicate învățării ne oferă toate elementele care să ne conducă la creionarea modelului inițial al savantului musulman, fiind o autoritate competentă în aproape toate domeniile știintei care existau la acea dată. Un contemporan al său l-a descris astfel : „Niciodată nu am întâlnit pe cineva care să cunoască mai mult în legatură cu tradiția profetică în afara fiului lui ’Abbas și nici nu pot spune că altcineva știa mai bine despre domeniul normativ sau sistemul decizional ale lui Abu Bakr, ’Umar și ’Usman (Allah să fie mulțumit de ei !), cum nici nu pot afirma că era altul mai bine informat în domeniile lingvistic, poetic, al exegezei coranice sau al metodelor de calculație a moștenirii. Fiecare om de știință care îl asculta, îi recunoștea pe loc superioritatea și fiecare dintre cei care îl solicitau obținea un răspuns care să-l satisfacă.”

După cum se poate observa, nu credem că exagerăm dacă vom spune că eroul nostru ’Abdullah, fiul lui ’Abbas era o școală sau universitate „ambulantă”, așa cum putem deduce și din următoarea relatare.

„Oamenii își făcuseră un obicei din a-l vizita pe fiul lui ’Abbas și veneau într-un număr atât de mare încât drumurile care duceau către locuința sa se blocau. Mi-a solicitat să-i aduc niște apă să-și facă abluțiunea, apoi mi-a spus să chem pe oricine dorește să obțină informații în legatură cu Coranul. Am ieșit din casă și am făcut public anunțul. Oamenii au intrat, iar casa a devenit rapid neîncăpătoare. Au început să pună întrebări, iar el le-a răspuns, învățându-i și lucruri suplimentare. Apoi le-a cerut să elibereze camera astfel încât să permită și altora să intre. Aceștia s-au conformat, iar fiul lui ’Abbas m-a solicitat din nou să-i chem în casă pe toți aceia care doresc informații în legatură cu cele care sunt permise sau interzise (halal și haram). Oamenii au umplut casa până la refuz, obținând chiar și mai mult decât au întrebat, după care au ieșit afară și i-am invitat pe cei interesați de legile moștenirii. Dupa ce și aceștia au ieșit satisfăcuți, camera a fost pregatită pentru studenții în filologie și poezie. Și aceștia, ca toți ceilalți, au obținut chiar mai mult decât au întrebat.”

Așa stând lucrurile, mai târziu, pentru a le simplifica studenților săi misiunea, ’Abdullah le-a alocat o zi anume din săptămână pentru predarea unui anumit subiect (în termenii zilelor noastre, pusese la punct un orar) : o zi era dedicată studierii Coranului, o alta – Tradiției profetice (hadis-urilor), pe cea de-a treia – istoriei, a patra –jurisprudenței etc.

Cu toate acestea, atunci când vine vorba să vorbim despre fiul lui ’Abbas savantul și profesorul, nu ar trebui să ignorăm faptul că nu doar știinta a constituit punctul său forte. Mai important decât orice este faptul că el și practica, ceea ce preda, atitudinile și acțiunile sale fiind în concordanță cu învățăturile însușite. Era o persoană smerită care, din teama de Allah Preaînaltul, ar fi putut să plângă foarte mult, mai ales când recita versetele coranice în care este descris Infernul și pedeapsa din Viața de Apoi. De asemenea, era omul generozității fără limite, la masa căruia oricine își găsea un loc.

Datorită acestor calități, ’Abdullah și-a câștigat un mare respect. Se povestește că într-un an, califul ummayyad Mu’awiyah a mers la Mecca pentru Pelerinaj. Același lucru l-a facut și fiul lui ’Abbas. Numai că numărul celor care l-au urmat a fost cu mult mai mare decât cel al persoanelor aflate în compania califului.

Tot istoria ne spune că, în ciuda vârstei sale fragede, era consultat întotdeauna  de către diferiți califi, inclusiv de către ’Umar, fiul lui Al-Khattab, acesta punând un mai mare accent pe opiniile sale decât pe cele care veneau de la persoane mai în vârstă.

Fiul lui ‘Abbas a murit în Ta’if la vârsta de 71 (?) de ani.