Abu Huraira

ABU HURAIRA

(Allah să fie mulțumit de el !)

Naratorul multor relatări profetice

 (d. 636 g.)

Pentru orice musulman numele lui Abu Huraira este unul neprețuit, fiind corelat în cel mai strălucit mod de relatările profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). Astfel, numai eroului nostru i se datorează conservarea și transmiterea a peste 1.000 de hadisuri, lucru și mai interesant dacă ținem cont că Abu Huraira a avut onoarea să stea în compania profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) doar o perioadă scurtă de patru ani (din cei 23 de ani de profeție). Cum să ne explicăm acest fenomen unic, cel al unui bărbat care, deși a fost în preajma Profetului numai patru ani, a relatat mult mai mult decât alții care l-au însoțit perioade îndelungate de timp ? Răspunsul se întrezărește din două trăsături specifice eroului nostru : prima și cea mai relevantă este memoria sa, iar cea de-a doua – disponibilitatea maximă de a învăța de la Profet, dusă atât de departe, încât cu greutate se îndepărta de el, numai noaptea.

Abu Huraira era unul dintre cei denumiți ahl-ussuffah, despre care aproape se poate spune că a trăit în umbra moscheii Profetului, din moment ce la vremea respectivă nu avea nici soție și nici copii în legătură cu care să-și facă griji. Mai mult, dorința eroului nostru de a învăța cât mai mult posibil de la profesorul său, profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), a exercitat o asemenea influență asupra sa, încât aproape că s-a rupt de toate activitățile lumești, uitând până și de procurarea pâinii din care să guste. Se spune că eroul nostru ajunsese chiar să petreacă mai mult de o zi fără să bage ceva în gură, ceea ce i-a pus la grea încercare organismul.

În legatură cu memoria sa de excepție, tot istoria ne spune că, odinioară, guvernatorul Marwan, fiul lui Al-Hakam l-a rugat pe Abu Huraira să-l învețe câteva dintre vorbele profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), în acest sens dând dispoziție unui scrib să ia loc în spatele unui paravan și să noteze tot ceea ce relatase până atunci eroul nostru. Un an mai târziu l-a rechemat pe Abu Huraira la el și l-a întrebat despre respectivele relatări. Spre surprinderea lui Marwan, acesta a repetat relatările cuvânt cu cuvânt, fără să adauge sau să omită măcar un singur cuvințel.

Spiritul pătrunzător în domeniul științei de care a dat dovadă Abu Huraira este bine reliefat în următoarea întamplare. Zaid, fiul lui Sabit relatează : „Odată mă rugam în moschee împreună cu Abu Huraira, un prieten al nostru, când Profetul a intrat și ni s-a alăturat, cerându-ne să continuăm. Prietenul meu și cu mine ne-am rugat primii, iar Profetul a spus ’Amin’. După care, Abu Huraira a mai adăugat, ’O, Allah. Cer de la Tine ceea ce Te-a implorat prietenul meu, în plus Îți cer să-mi oferi știința pe care să n-o uit vreodată.’ La care Profetul a răspuns din nou ’Amin.’ ”

Așa cum era firesc, ca un drept-credincios și un bun cercetător în chestiuni religioase, Abu Huraira, în afara faptului că își încuraja prietenii să învețe cât mai mult, el însuși și-a asumat răspunderea să le predea tot ceea ce acumulase. Și acest lucru a început chiar din propria casă (de unde este normal să înceapă să se manifeste acest har), eroul nostru ostenindu-se să o învețe Islamul pe mama sa dragă, căreia i-a arătat un respect deosebit. Cu toate eforturile, însă, ea nu a fost atât de receptivă la învățăturile fiului său, preferând să rămână pradă necredinței. Într-o zi, Abu Huraira a mers la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) cu ochii înecați în lacrimi. Întrebat fiind care este necazul său, i-a spus că în momentele când depunea eforturi să-i vorbească mamei sale despre Islam, aceasta se revolta, spunând câteva cuvinte nepotrivite despre Profet. Apoi, l-a rugat să se roage pentru călăuzirea sa, ceea ce a și făcut : „O Allah ! Oferă-i călăuzirea Ta mamei lui Abu Huraira.” Abu Huraira s-a luminat la față și s-a grăbit către casă să-i ducă mamei veștile, relatând următoarele : „Când am ajuns în dreptul ușii, am găsit-o închisă, iar din interior răzbătea zgomotul făcut de cineva care se spală. Mama mi-a strigat să aștept și după ce s-a îmbrăcat a ieșit afară mărturisind : ’Nu există altă divinitate în afară de Allah și recunosc că Muhammed este Mesagerul Său.’ Am alergat într-un suflet înapoi la Profet, plângând de bucurie ...”

Așa cum am menționat mai devreme, lui Abu Huraira îi plăcea să-i vadă pe ceilalți încălzindu-se la lumina științei. Într-o bună zi i-a urmărit cu privirea pe comercianții ocupați cu obiectul muncii lor, strigându-le : „Cât de mult pierdeți voi !” Oamenii l-au întrebat : „Ce vrei să spui ?” Abu Huraira le-a răspuns : „Voi vă pierdeți vremea aici, timp în care [în alt loc] se distribuie averea Profetului. Nu doriți să mergeți și voi acolo să vă luați partea voastră ?” Oamenii au ridicat mirați din sprâncene : „Unde este acel loc ?” Și le-a răspuns : „La moschee.” Cu mic cu mare au alergat cu toții la moschee, Abu Huraira așteptând. Când s-au întors, i-au reproșat : „Am mers la moschee, dar nu am văzut nimic care să se împartă.” „Nu era nimeni acolo ?”, i-a întrebat. Ei au mărturisit : „Am zărit câțiva oameni care se rugau și pe alții care recitau Coran și studiau chestiuni religioase.” Atunci, le-a spus : „Aceasta este averea pe care ne-a lăsat-o Profetul.”

Dar dragostea pentru învățătură și memoria sa de excepție nu au reprezentat singurele calități ale eroului nostru. Pe lângă acestea, Abu Huraira era cunoscut pentru smerenia, generozitatea și evlavia sa. Chiar dacă s-a căsătorit mai târziu cu femeia pe care o slujise și a fost numit guvernator al Bahreinului și Medinei de către diferiți califi, smerenia și evlavia nu l-au părăsit niciun moment. Se știe că Abu Huraira a fost bărbatul care își petrecea zilele în post și nopțile în rugăciune. Obișnuia să se roage o treime din noapte, după care își trezea soția care continua rugile pentru a doua treime din noapte și, la final, se trezea fiica lor care termina rugăciunile în ultima treime din noapte.

Datorită acestor calități și contribuției sale inestimabile la conservarea relatărilor profetice, Abu Huraira și-a câștigat locul său de seamă printre eroii istoriei Islamului.