’Abdullah, fiul lui Mas’ud

 ’ABDULLAH, fiul lui MAS’UD

(Allah să fie mulțumit de el !)

Păstorul devenit profesor

(d. 612 g.)

„Cel căruia îi place să recite Coranul așa cum a fost revelat, să o facă precum fiul Ummei ’Abd.” (Profetul – Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !)

Fiul Ummei ’Abd, onorat atât de mult prin cuvintele profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), era nimeni altul decât eroul nostru de astăzi, ’Abdullah.

Eroii Islamului au fost caracterizați de anumite calități specifice, în cazul nostru trăsătura remarcabilă fiind o profundă cunoaștere a Coranului, atât în ceea ce privește recitarea versetelor, cât și a sensurilor și semnificațiilor sale care au condus la cimentarea Islamului. Așadar, nimic nu ar trebui să ne mire din asocierea eroului nostru cu Nobilul Coran, încă din primele pagini de istorie islamică, așa cum vom vedea din următoarea povestire.

Într-o bună zi, în timp ce un grup al companionilor Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) stătea de vorbă despre condiția musulmanilor și atitudinea ostilă manifestată de către liderii quraiși, au fost voci care au semnalat : „Acești oameni nici măcar nu au auzit ceva din Coran. Cine se oferă să-i învețe acest lucru în mod deschis, public ?” ’Abdullah, fiul lui Mas’ud a spus : „Eu mă ofer !” Văzându-l, ceilalți și-au exprimat îngrijorarea pentru el din cauză că, fiind un om sărman, fără nicio protecție din partea vreunui trib, ar putea să fie rănit de către politeiști. Însă, eroul nostru nu s-a demoralizat, insistând : „Allah mă va proteja.” În dimineața zilei următoare sărmanul și sfiosul păstor a mers până în locul unde se adunau quraișii pentru a fi sigur că poate fi auzit de întreaga suflare și a început să recite primele versete din capitolul Ar-Rahman (55) : 

„Cel Milostiv l-a învățat [pe om] Coranul. El l-a creat pe om și l-a învățat pe el vorbirea limpede. Soarele și Luna urmează o rânduială, iar ierburile și arborii se prosternează. Și cerul El l-a înălțat și El a stabilit balanța, pentru ca voi să nu fiți nedrepți la cumpănire.” (55 : 1-8)

Toate acestea i-au luat pe nepregătite pe politeiști, însă când au realizat că ’Abdullah recita din Coran, au început să-l bată chiar în timpul recitării. Mai târziu, când s-a înapoiat la ceilalți companioni aceștia i-au reproșat : „De ce ne era teamă nu am scăpat.” Însă, răspunsul nu s-a lăsat așteptat : „Jur pe Allah că niciodată nu am simțit un mai mare dispreț pentru dușmanii lui Allah decât în momentele când am recitat din Coran, sfidându-i. Dacă doriți, voi relua totul mâine.” Ei i-au mărturisit, însă, că a suferit suficient. Acestea fiind spuse, putem afirma fără teama de a greși că eroul nostru a fost primul bărbat, în afară de Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), care a recitat Coranul în public.

Prima întalnire dintre cei doi s-a petrecut, de asemenea, tot în contextul unei revelații. Astfel, ’Abdullah ne povestește că demult, în tinerețea sa, în timp ce se îngrijea de oile din Mecca s-a întâlnit cu doi bărbați care abia își trăgeau respirația, fiind istoviți. Aceștia i-au cerut să le dea niște lapte de la caprele pe care le mână, ceea ce l-a determinat să se scuze, aducându-le la cunoștință că nu poate să ofere nimănui din laptele respectiv, în afara stăpânului său. Apoi unul dintre necunoscuți i-a cerut o capră prea mică pentru lapte. Văzând că ’Abdullah le-a indicat una dintre ele, necunoscutul i-a apucat ugerul cu mâinile și a murmurat câteva rugăciuni. Ugerul tânărului animal a început să crească și să se umfle cu lapte din care au băut cei doi bărbați. La final, unul dintre ei a rostit către ugere : „Închideți-vă !”, ele revenind la forma inițială. Eroul nostru (păstorul) a rămas pironit locului de uimire, rugându-l pe distinsul oaspete să-l învețe și pe el rugile pe care le-a rostit. I s-a spus : „Ești un băiat cu maniere alese.” ’Abdullah, fiul lui Mas’ud a aflat mai târziu că acel om binecuvântat nu era altul decât profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). 

Și când fiul lui Mas’ud a îmbrățișat Islamul, prevestirea pe care i-a facut-o Profetul atunci a devenit realitate. Astfel, a încercând să nu piardă nicio oportunitate de a sta în apropierea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) cu scopul de a învăța tot ce se putea de la el. Perseverența și inteligența de care a dat dovadă l-au determinat pe Profet să-i dea tot sprijinul, ajungându-se până acolo încât unii dintre companioni îl simțeau pe ’Abdullah ca și cum ar fi fost unul dintre membrii familiei Profetului.

Entuziasmul și deschiderea pentru învățătură l-au transformat pe păstorul de odinioară într-o autoritate atât în ceea ce privește recitarea Coranului (așa cum am văzut și din ceea ce a spus Profetul despre el), cât și în ceea ce privește alte domenii ale religiei. În ciuda vârstei sale relativ mici, ’Abdullah se bucură de un respect deosebit printre companionii mai în vârstă tocmai datorită cunoștințelor pe care le deținea, referindu-ne aici la bărbați minunați precum califul ’Umar (Allah să fie mulțumit de el !). Se spune că acesta a afirmat despre fiul lui Mas’ud că „poseda o cunoaștere desăvârșită.” Un alt companion de marcă al Profetului, Abu Musa Al-Aș’ari, a adăugat : „Nu mai pierdeți vremea întrebând ceva de la oameni ca mine, atât timp cât îl aveți în mijlocul vostru pe acest bărbat care posedă o cunoaștere profundă.”

Ceea ce este interesant în legatură cu fiul lui Mas’ud este faptul că, în ciuda apropierii sale constante de Profet și a stăpânirii fundamentelor credinței, a fost foarte precaut în a transmite relatări de la Profet din teama ca nu cumva în citate să uite un singur cuvințel. Toate acestea i-au determinat pe unii dintre contemporanii săi să-l descrie de maniera următoare : „Nu am văzut vreodată un bărbat cu un comportament mai ales, distins prin învățătura și mai temător de Allah decât el.”