Aș-Șafi'i

Imamul Aș-Șafi'i

Savantul și profesorul călător

(150 - 204 h.)

            Imamul Aș-Șafi'i este foarte cunoscut în lumea islamică datorită școlii sale de jurisprudență, predominantă în mai multe zone ale Asiei și Africii, cu precădere în Egipt, sudul Peninsulei Arabe și sud-estul Asiei. În cele ce urmează vom încerca să învățăm despre imamul Aș-Șafi'i (Allah să fie mulțumit de el !).

            Eroul nostru de astăzi, Muhammed ibn Idris Aș-Șafi'i s-a născut în Gaza, Palestina, în anul islamic 150 (a doua jumătate a secolului al VIII-lea, conform calendarului gregorian). Provenea din rândurile quraișilor, arborele său genealogic conducând până la profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) și mai departe, până la 'Abd Manaf. Rămânând orfan de tată, mama sa l-a dus în prima Casă a strămoșilor săi (Mecca), în moscheea sacră primind și prima sa educație. S-a spus că eroul nostru a fost mai întâi interesat de analiza limbii și literaturii arabe, pentru ca apoi să fie sfătuit de unele persoane care au rămas impresionate de inteligența sa, să se dedice studiului Nobilului Coran, Tradiției profetului Muhammed (sunna) și jurisprudenței islamice (fiqh).

            După finalizarea studiilor primare în Mecca, ceea ce a presupus întâlnirea cu toți profesorii de renume care au predat în moscheea sacră, Aș-Șafi'i s-a decis să meargă în Medina pentru a frecventa cursurile imamului Malik, autorul strălucitei colecții intitulate "Al-Muwatta". Din cauză că era foarte sărac, iar pe deasupra și orfan, Aș-Șafi'i obișnuia să adune oase de cămilă și frunze de palmier pe care să-și noteze lecțiile. În același scop a încercat să recupereze și bucățile de hârtie aruncate pe jos de către funcționarii guvernamentali. Și pentru că după o perioadă toate aceste suporturi deveneau prea grele la cărat s-a hotărât să salveze toate informațiile memorându-le, memoria sa fiind deja încercată prin învățarea pe de rost a Nobilului Coran la vârsta de 9 ani. Și astfel s-a încuiat în camera sa, memorându-și toate însemnările paragraf cu paragraf. 

            Pentru a se pregăti de studiul alături de imamul Malik, în Medina, a împrumutat o copie a lucrării "Al-Muwatta", memorând o mare parte din ea. După aceea l-a rugat pe guvernatorul Meccăi să-i scrie omologului din Medina o scrisoare de recomandare. Acesta, admirându-l pe Aș-Șafi'i în mod sincer, i-a scris guvernatorului Medinei nu una, ci două scrisori de recomandare : una pentru el, iar o a doua chiar imamului Malik. La primirea scrisorii imamul Malik a fost surprins într-un mod plăcut, întâlnirea eroului nostru cu cel denumit "Învățătorul Medinei" fiind aranjată și dovedindu-se mai mult decât benefică din mai multe puncte de vedere. Mai întâi, ea a fost o șansă rară ca tânărul erou să învețe de la unul dintre cei mai mari savanți ai vremii sale, imamul Malik. În al doilea rând, frecventându-i cursurile ținute în moscheea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa !), eroul nostru a cunoscut mulți savanți din diferite regiuni ale lumii musulmane, mulți apreciindu-i gândirea și erudiția. Se spune că însuși imamul Malik l-a luat ca asistent al său, însărcinându-l cu dictarea "Al-Muwatta" studenților la finele fiecărui semestru.

            După moartea profesorului său, Malik, eroul nostru a călătorit în Yemen, unde a fost numit responsabil de regiunea Najran.

            Însă, din câte se pare, această nouă poziție ocupată de eroul nostru nu a fost pe placul unora, aceștia acuzându-l că sprijină grupările rebele împotriva abasizilor. Aș-Șafi'i a fost chemat de către califul Harun Rașid la Bagdad, unde a și fost întemnițat, doar prin mila Bunului Allah și datorită inteligenței sale, salvându-și viața. De fapt, califul i-a admirat vocabularul și cunoștințele, recompensându-l pe măsură.

            Aș-Șafi'i a mai zăbovit o perioadă în Bagdad, pe lângă scrieri, predând știința, discutând și participând la dezbateri alături de diverși savanți. În anul 181h. a revenit în Mecca, unde a rămas vreme de 17 ani, înainte de a întreprinde a treia sa călătorie la Bagdad. O lună mai târziu eroul nostru a lăsat și Bagdadul pentru Egipt, toate acestea având loc undeva spre sfârșitul celui de-al doilea secol după emigrare.

            Aș-Șafi'i și-a petrecut restul vieții în Egipt, unde a și murit în anul 204 h. Moscheea lui 'Amr ibn Al-'As s-a dovedit a fi locul ideal unde sute de egipteni, bărbați și femei, au participat la lecțiile zilnice oferite de eroul nostru, de la răsăritul și până la apusul Soarelui. Prima parte a prelegerilor zilnice erau alocate studiului științelor Coranului, urmat de predarea științelor hadisului, sistemul juridic islamic, pentru ca finalul lecțiilor să se concentreze pe studiul lingvistic și literar. În Egipt, imamul Aș-Șafi'i și-a continuat munca de scriere a principiilor sistemului de jurisprudență islamică, incluzând faimosul său tratat "Al-Umm" (Originea), aflat în centrul preocupărilor școlii de jurisprudența care-i poartă numele.

            După o analiză minuțioasă a vieții eroului nostru, putem trage concluzia că el a călătorit foarte mult, dovedindu-se un savant de prim rang. Astfel, a fructificat șansa imbinării științei caracteristică tradiționaliștilor din Medina, cu preocupările înțelepților care locuiau în Irak, iar peste toate acestea aducând strălucirea pașilor purtați în diferite regiuni care formau lumea islamică. Dincolo de toate acestea, eroul nostru a fost caracterizat și de alte calități specifice eroilor pe care i-a dat istoria Islamului : devotamentul, sinceritatea, depărtarea de deșertăciunea lumească și, nu în ultimul rând, generozitatea. Și toate acestea pot fi exemplificate prin atitudinea afișată când primea diferite cadouri însemnate, în timpul staționării sale în Bagdad. Se spune că Aș-Șafi'i obișnuia să le împartă până la ultimul funcționar, chiar înainte de a pleca din reședință. Iar la revenirea în Mecca, din Bagdad, a oferit meccanilor drept milostenie mii de dinari din aur, chiar înainte de a intra propriu-zis în orașul sacru.

Printre alte calități care l-au făcut remarcat pe eroul nostru se numără evlavia și flexibilitatea, și datorită lor fiind respectat nu doar de către contemporanii săi, ci de către fiecare om care continuă și astăzi să-i studieze munca.