’Usman, fiul lui ’Affan

’USMAN, fiul lui ’AFFAN

  (Allah să fie mulțumit de el !)

Zu-Nurayn (’bărbatul celor două lumini’)

(d. 35 h.)

„O, Allah ! Fii mulțumit de ’Usman pentru că eu însumi sunt mulțumit de el.” (profetul Muhammed, Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !).

În vremea califului ’Umar (Allah să fie mulțumit de el !), mai precis în anul cunoscut sub numele de „anul Ramadah”, în vreme ce locuitorii Medinei sufereau de o foamete atât de severă încât nu se dădeau înapoi de la a mânca până și frunzele copacilor, a răsunat vestea că ’Usman (Allah să fie mulțumit de el !) este pe cale de a sosi în fruntea unei caravane de 1.000 de cămile încărcate cu hrană. Comercianții din Medina au dat navală, în încercarea de a cumpăra aceste rezerve și de a le revinde avantajos. Eroul nostru i-a întrebat cât oferă pentru ele, iar ei i-au răspuns că sunt gata să plătească dublu sau chiar triplu prețul cerut. Care a fost reacția lui ’Usman ? El le-a raspuns : „Allah Preaînaltul mi-a oferit mult mai mult, promițându-mi de la 10 până la 700 de răsplăți.” (a se vedea Nobilul Coran, cap.2, vers.261) Și astfel, a oferit toate cele 1.000 de cămile care formau caravana, drept pomană oamenilor nevoiași din oraș.

Acesta a fost comportamentul tipic al eroului nostru, ’Usman, fiul lui ’Affan, cea de-a cincea persoană care a îmbrățișat Islamul și cel de-al treilea calif drept-credincios (Allah să fie mulțumit de el !). În toate aspectele vieții pe care a trăit-o pentru Islam, eroul nostru s-a dovedit a fi modelul musulmanului generos, convins că indiferent de câtă avuție posedă la un moment dat, ea trebuie utilizată de dragul Creatorului, Allah, ajutându-i pe ceilalți musulmani și servind cauzei Islamului. În acest sens pot fi citate multe alte exemple, noi oprindu-ne doar la câteva.

În anul 9 h. (aprox. 630 g.) profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), aflând că romanii se pregătesc de un mare război împotriva musulmanilor, a decis să lanseze un atac cu rol de intimidare a arabilor aliați Imperiului Roman. Totul se petrecea în perioada verii, perioadă de timp în care afacerile musulmanilor nu mergeau chiar ca pe roate. Mulți credincioși au dorit să se alăture armatei, dar întâmpinau mari greutăți din cauza lipsurilor. Pentru a salva acea zi, eroul nostru, ’Usman (Allah să fie mulțumit de el !) a oferit 10.000 de dinari din aur, 300 de cămile complet echipate și 50 de cai pentru ceea ce în istorie a rămas sub denumirea de “bătalia de la Tabuk”. În plus, a asigurat proviziile necesare pentru 300 de companioni învățați ai Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), care să-l însoțească în luptă. Văzând ce se întâmplă, Profetul a reacționat spunând : „După această zi nimic nu îl va mai răni pe ’Usman”. Apoi s-a rugat astfel : „O, Allah ! Fii mulțumit de ’Usman pentru că eu însumi sunt mulțumit de el.”

Mai devreme, eroul nostru l-a auzit pe profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) zicând : „Locul aceluia care se îngrijește de fântâna Rumah (sau o cumpără) este Paradisul.” ’Usman (Allah să fie mulțumit de el !) s-a grăbit și a cumpărat acest izvor de la proprietarul său, mai apoi oferindu-l în beneficiul musulmanilor nevoiași.

În orice caz, generozitatea nu este singura trăsătura distinctivă a eroului nostru. Deopotrivă se remarcase prin modestie și firea sa miloasă, având și câteva contribuții majore la Islam și comunitatea sa, ca un tot unitar. Permiteți-ne să zăbovim asupra unui lucru în legatură cu care a fost onorat de către Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) și de la care i se trage și supranumele de Zu-Nurayn (’bărbatul celor două lumini’). Astfel, eroul nostru a rămas singurul bărbat din istoria Islamului care s-a căsătorit cu două dintre fiicele profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) : Ruqayya și Umm Kulsum. În zorii etapei meccane a misiunii profetice, Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !)  și-a căsătorit fiica sa Ruqayya cu eroul nostru. Ea i-a însoțit pe ’Usman (Allah să fie mulțumit de el !) și pe alți musulmani din prima generație în Abisinia, când aceștia au emigrat. După moartea sa survenită în bătălia de la Badr, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) i-a dat drept soție o altă fiică de-a sa. Aceasta reprezintă o dovadă clară a caracterului măreț al eroului nostru (Allah să fie mulțumit de el !) și ce credea Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) despre el (Allah să fie mulțumit de el !).

Copia etalon a textului coranic 

Suntem siguri că orice musulman citit trebuie să fi auzit de Al-Mușaf Al-Usmani („Mușaful lui ’Usman”), copia de bază a textului coranic (Mușaf) de la care s-au tipărit toate celelalte. Istoria acestei copii a Coranului este următoarea.

La urechile califului ’Usman (Allah să fie mulțumit de el !), aflat în Medina, au ajuns informații conform cărora musulmanii au divergențe între ei legate de textul coranic, fiecare susținând că deține versiunea corectă. Astfel, pentru a tăia din fașă orice posibile urmări dezastruoase care ar fi putut să rezulte din situația creată, eroul nostru a decis să compileze o singură copie etalon pentru musulmanii de pretutindeni. Desigur, Coranul a fost protejat de orice formă de alterare, atât prin memorarea sa de către companionii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), cât și prin scrierea sa. El a fost, așadar, compilat chiar la ordinul primului calif, Abu Bakr As-Sidiq (Allah să fie mulțumit de el !), atunci când viețile mai multor companioni care memoraseră Coranul fuseseră puse în pericol din cauza războaielor în care erau angrenați : mai întâi împotriva ’apostaților’ din Peninsulă, mai apoi împotriva armatelor persane și bizantine. Această primă compilare a fost protejată cu mare grijă atât de către califul Abu Bakr, cât și de către ’Umar împreună cu prima soție a Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) și fiică a lui ’Umar , fiul lui Al-Khattab, Hafsa (Allah să fie mulțumit de ei !).

Când califul ’Usman (radiy-Allahu ’anhu) a luat hotărârea de a crea o copie a Coranului, într-un format standardizat, a încredințat această sarcină renumitului companion și scrib al Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), Zaid, fiul lui Sabit, o autoritate de primă clasă, exeget al textului coranic, precum și cel care condusese comisia anterioară. Acestuia i s-au alăturat alți companioni de încredere ai Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). Cineva dicta din cea dintâi compilație, iar ceilalți o scriau pe ultima ș.a.m.d. În tot acest proces de înregistrare-copiere, de fiecare dată când interveneau diferențe în pronunțarea unui anume cuvânt, echipa a acordat prioritate dialectului quraiș, lucru normal din moment ce însuși Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) provenea din acest trib.

  După ce au terminat de scris întregul Coran și după ce compilația a obținut aprobarea din partea califului ’Usman (el însuși o autoritate în domeniu), acesta a dispus să fie scrise patru copii, câte una pentru fiecare regiune în care musulmanii erau majoritari la acea dată și care să constituie standardul. Toate celelalte versiuni existente au fost distruse în întregime la ordinele stricte ale califului. Procedând de o asemenea manieră, eroul nostru i-a salvat atât pe musulmani, cât și Islamul în sine, de o amenințare foarte serioasă și de pericolul divizării musulmanilor din cauza diverselor variante de recitare a Coranului. Această faptă măreață a fost începută de către eroul nostru în anul 25 h.

Tot eroului nostru, musulmanii îi datorează și organizarea primei flote din istoria Islamului, construită la ordinul său de către guvernatorul Siriei Mari (Aș-Șaam, cum mai era cunoscută), Mu’aawiyah. Datorită acestui lucru, musulmanii din Asia Centrală și China de Sud au reușit să ducă lumina Islamului și pe pământurile natale.

 Martiriul lui ’Usman și intriga evreiască  

Nu mai este niciun secret faptul că încă de la nașterea sa, atât Islamul cât și cei care l-au îmbrățișat s-au confruntat cu conjurația evreiască. În permanență evreii i-au incitat pe păgânii meccani împotriva profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) și a celor care l-au urmat. Invidia și ura lor față de Islam și Mesagerul său au atins cote maximale din momentul în care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a emigrat în Yatrib (Medina), unul dintre fiefurile pe care le dețineau în Arabia. Aici, în perioada preislamică, evreii controlau frâiele, obișnuind în mod constant să întrețină pe picior de război unul față de celălalt pe două dintre triburile importante ale arabilor (Al-Aws și Al-Khazraj). Din momentul în care mulți yatribiți au îmbrățișat Islamul, aceste două triburi au început să-și unească forțele sub stindardul noii credințe. 

În ciuda faptului că au semnat un pact cu Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), prin care părțile se obligau să se respecte și să se sprijine reciproc, evreii nu doar că au urzit diverse conspirații împreună cu ipocriții Medinei, ci au continuat să-i instige pe politeiștii meccani împotriva profetului Muhammed și a celor care l-au urmat. În bătălia cunoscută în istorie sub numele de „bătălia confederațiilor” (Al-Ahzaab), unul dintre cele mai periculoase conflicte în care au fost atrași musulmanii la acea dată, evreii au rupt pactul făcut cu Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) și, în mod perfid, i-au atacat pe musulmani pe la spate, dinspre frontul în care ei se credeau protejați. Așa cum era de anticipat, ulterior ei au fost alungați din Medina.

Cu toate acestea, intrigile evreiești nu au încetat niciodată. Unul dintre arabii evrei, Abdullah, fiul lui Saba’ a pretins că a îmbrățișat Islamul, însă adevăratul său scop nu era altul decât să distrugă comunitatea musulmană din interiorul său. Astfel, pe umerii săi apasă responsabilitatea a două dintre cele mai mari minciuni ale perioadei timpurii a Islamului. Prima dintre ele se referea la faptul că anumiți companioni cinstiți ai Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) au pus la cale un complot împotriva vărului și ginerelui Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), ’Ali, fiul lui Abu Talib, pentru a-l împiedica să preia conducerea califatului după moartea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). Cea de-a doua minciună a fost îndreptată împotriva eroului nostru ’Usman (Allah să fie mulțumit de el !), acuzat fiind că lucrează împotriva Islamului (!); motiv suficient nu doar pentru a fi îndepărtat de la conducerea califatului, cât și pentru ca el să fie ucis. Din nefericire, aceste zvonuri au împânzit pământul, unii dintre musulmanii greșit-călăuziți dând crezare, cel puțin celei din urmă minciuni, legată de eroul nostru. Așadar, au pus la cale ca după Pelerinaj să se întalnească și să-l atace pe calif chiar în Medina. La periferia orașului, ei l-au întâlnit pe ‘Ali, fiul lui Abu Talib (Allah să fie mulțumit de el !), acesta atrăgându-le atenția cu privire la gravitatea erorii în care se află și atenționându-i asupra falsității zvonurilor. Cu toate că musulmanii rebeli l-au lăsat să înțeleagă că au fost convinși de argumentele sale, în mod mișelesc ei au mers la locuința califului ’Usman (Allah să fie mulțumit de el !). Acolo, deși califul a discutat plângerile formulate împotriva sa ca fiind nefondate și, prin urmare, conduita greșită a grupului nemulțumiților, aceștia nu au renunțat niciun moment la gândul de a-l asasina. Situația escaladând, ‘Ali, fiul lui Abu Talib și-a trimis proprii săi fii, Hasan și Husein, în apărarea eroului nostru, alături de alți câțiva companioni. Specific firii pașnice a eroului nostru, el a refuzat să lupte împotriva rebelilor din teama ca nu cumva să moară și alți musulmani nevinovați. La căderea întunericului, unii dintre insurgenți au escaladat zidul casei eroului nostru și l-au asasinat. Califul avea mai bine de 80 de ani împliniți, iar în acel moment recita din Nobilul Coran. Așa s-a sfârșit viața unui alt mare martir și erou al Islamului, unul dintre cei zece companioni ai Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) cărora acesta le-a vestit Paradisul. 

Fie ca Allah Preaînaltul să-l răsplatească pentru marile servicii și sacrificii pe care le-a adus Islamului și musulmanilor !