Bukhari

Imamul Bukhari

Eroul relatărilor profetice (hadisuri)

(d. 259 h.)

            Este un lucru binecunoscut că există două izvoare de bază pentru învățăturile islamice : primul este Nobilul Coran, Cuvântul lui Allah Preaînaltul, iar al doilea Tradiția profetică (colecția vorbelor, faptelor și încuviințărilor profetului Muhammed, Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). Așadar, relatările profetice (hadisuri) reprezintă a doua sursă de bază a Islamului, după Nobilul Coran. Relatările profetice explică poruncile coranice, transpunând în practica de zi cu zi învățăturile relevate. S-a relatat că o persoană a întrebat-o pe 'Aișa, soția profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra lor), despre comportamentul acestuia, ea răspunzând : "Comportamentul lui este oglindirea Coranului".

            Tot din hadisuri învățăm și detaliile poruncilor coranice, revelate într-o manieră sintetică. De exemplu, în Nobilul Coran putem găsi menționate rugăciunile zilnice, precum și gesturi specifice lor, precum aplecarea (ruku') și plecăciunea până la pământ (sujud). În hadisuri avem explicații legate de timpurile celor cinci rugăciuni zilnice, dar și alte detalii procedurale caracteristice, cum ar fi modalitatea efectuării curățeniei trupești care precede rugăciunea, denumită și abluțiune, ordinea în care se fac mișcările rugăciunilor etc. Și acest rol pe care îl joacă hadisurile se aplică și celorlalte fundamente dogmatice : postul lunii Ramadan, dania obligatorie (zakat) și Pelerinajul la Mecca. 

            De fapt, o lecturare atentă a relatărilor profetice ne descoperă atât de multe lucruri despre cel care a fost ultimul Trimis lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), încât să-l cunoaștem probabil mai bine decât pe rudele noastre apropiate. Despre nicio altă ființă omenească, fie ea profet sau altceva, nu s-au reținut atât de multe detalii, ca în cazul profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). Din relatările asupra cărora ne aplecăm reținem nu doar sfaturi de suflet oferite de Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), ci descoperim foarte multe despre conduita sa în societate și chiar despre cum se comporta în spațiul privat. 

            Ce ne interesează pe noi, la fel de mult, este să aflăm care au fost metodele meticuloase ce au făcut ca aceste relatări profetice să fie bine conservate și transmise din generație în generație. Și pentru a ilustra aceste căi ingenioase este suficient să menționăm faptul că savanții care s-au aplecat asupra compilării relatărilor nu rețineau niciun hadis dacă nu aflau cu exactitate cum respectiva relatare a ajuns la urechile celor care le-au mărturisit-o. Cu alte cuvinte, acești savanți au acordat o atenție sporită lanțului relatatorilor până la punctul zero, adică până ce acesta ajungea la însuși profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). După aceea ei cercetau caracterul, memoria și pietatea fiecărui relatator din respectivul lanț. 

            În istoria Islamului există câteva nume de referință ale culegătorilor de relatări profetice. Anterior i-am menționat pe imamii Malik (Allah să fie mulțumit de el !), cel care a compilat "Muwatta", și Ahmad ibn Hanbal (Allah să fie mulțumit de el !), autorul culegerii "Musnad". Însă, liderul tuturor compilatorilor relatărilor profetice a fost, fără urmă de îndoială, imamul Bukhari (Allah să fie mulțumit de el !). Lucrarea sa, intitulată "Sahih" este considerată capitală în acest domeniu, ea conținând cele mai fidele relatări care-l au ca sursă pe profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). Conform lui Ibn Hajr, în prefața cărții sale "Fath-ul Bari", numărul relatărilor profetice reținute în "Sahih-ul" imamului Bukhari este de 7.563, dintre care 2.602 sunt unicat. Acestea au fost selectate din nici mai mult, nici mai puțin de o jumătate de milion de relatări pe care savantul le-a colecționat, analizat și validat. Dar cine a fost imamul Bukhari ?

            Bukhari este porecla eroului nostru, Muhammed ibn Isma'il, născut în orașul Bukhara din partea sudică a Chinei zilelor noastre. S-a născut în sânul unei familii înstărite, dar asemeni altor eroi ai Islamului, nu a făcut din obținerea banilor un scop în sine, ci mai degrabă i-a privit ca fiind un mijloc de a obține mulțumirea lui Allah Preaînaltul. Astfel, în ciuda donațiilor generoase pentru construirea de adăposturi sociale și școli, dar și pentru asigurarea hranei a sute de nevoiași, eroul nostru a trăit auster. Se spune că odată s-a îmbolnăvit, iar urina sa i-a fost analizată (practică răspândită în rândul medicilor musulmani cu mai bine de 1.100 de ani în urmă !). Medicul a exclamat : "Această probă îi aparține unui om care nu a trăit cu nimic altceva în afară de pâine !", insistând ca eroul nostru să mai mănânce și altceva în afară de pâine.

            Setea sa pentru cunoaștere și preocuparea față de relatările profetice i-au transformat viața într-o înlănțuire de călătorii dintr-un loc al lumii islamice într-altul, pașii săi acoperind distanțe de mii de km. Se știe că imamul Bukhari s-a aflat față în față și a studiat cu peste 4.000 de profesori, fiind în stare să străbată sute de km. numai pentru a asculta o relatare profetică, ori pentru a-i investiga sursa și autenticitatea.

            Pe lângă această inepuizabilă dorință de a învăța, eroul nostru era renumit și pentru inteligența deosebită, precum și pentru memoria excelentă.

            Se povestește că odată, într-una dintre călătoriile sale, un grup de învățați s-au vorbit să-i testeze memoria, folosindu-se de 100 de relatări profetice. Lanțurile transmițătorilor acestor hadisuri, însă, au fost amestecate unele cu celelalte, cerându-le unui număr de 10 studenți să memoreze fiecare 10 hadisuri. În clipa când eroul nostru s-a așezat la catedră pentru a-i asculta, fiecare student i-a cerut lămuriri cu privire la hadisurile care le fuseseră predate mai devreme, după ce toți le-au relatat. Fiecăruia în parte eroul nostru i-a răspuns : "Nu-l recunosc". Și a început să le redea pe fiecare în parte tot greșit, cum le ascultase, în paralel făcând legătura corectă dintre lanțul relatatorilor și textul propriu-zis.

            Avuția pe care a gestionat-o, precum și respectul pe care l-a câștigat în rândul contemporanilor nu i-au transformat niciodată firea sa modestă. Se povestește că odată una dintre sclavele sale l-au enervat, ulterior necerându-și scuzele de rigoare. Cum a reacționat savantul ? I-a spus : "Dacă nu dorești să mă îmbunezi (prin prezentarea scuzelor), atunci sunt gata să o fac singur." Și a eliberat-o, recunoscând : "Acum m-am făcut fericit singur (căutând să-L mulțumesc pe Allah Preaînaltul)".

            Imamul Bukhari a murit în Samarkand, chiar în noaptea de dinaintea sărbătorii care vestește sfârșitul postului din luna Ramadan, în anul 259 h. Dar, cu toate că a murit fizic, cu siguranță că numele său dăinuie în inimile a milioane de musulmani care-i datorează atât de mult datorită conservării celor mai bune relatări ale iubitului nostru profet, Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !).