'Abbas, fiul lui 'Abdul-Muttalib

 ’ABBAS, fiul lui ’ABDUL-MUTTALIB

(Allah să fie mulțumit de el !)

(d. 611 g.)

Egalitatea și frăția întru Allah reprezintă două trăsături fundamentale ale crezului islamic. În Nobilul Coran putem citi :  

„O, voi oameni ! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat și o femeie și v-am făcut pe voi popoare și triburi, pentru ca să vă cunoașteți. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoateștiutor [și] Bineștiutor [’Alim, Khabir].” (traducerea sensurilor Coranului 49 : 13) 

De fiecare dată când citim câte ceva despre glorioasa istorie a Islamului, ne reamintim încă o dată și încă o dată de aceste principii, cu precădere de cel al egalității. O interesantă ilustrare a acesteia ne este oferită de către eroul nostru ’Abbas, fiul lui ’Abdul-Mutallib, cel care nu doar că a fost unul dintre iubiții unchi ai profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), ci și un tovarăș de joacă al acestuia (pentru că amandoi erau apropiați ca vârstă, doar câțiva ani separându-i).

În bătălia de la Badr, prima confruntare majoră din istoria Islamului, unii dintre liderii comunității meccane au fost nevoiți să se alăture armatei păgâne, în principal din cauza presiunii morale care le apăsa umerii. Printre ei au fost eroul nostru ’Abbas și un alt conducător de seamă al quraișilor, recunoscut pentru atitudinea și comportamentul compătimitor față de companionii profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). Înțelegând aceste lucruri, profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a dat ordin ca astfel de oameni să nu fie omorâți, subliniind că nu ei erau adevărații dușmani ai Islamului. Mai târziu, când ’Abbas, fiul lui ’Abdul-Muttalib a fost luat prizonier în Medina, companionii au observat că Profetul este tulburat și l-au întrebat : „Care este motivul îngrijorării tale, Trimis al lui Allah ?” El le-a raspuns : „La urechea mea au ajuns suspinele lui ’Abbas, amplificate de situația în care se află (era legat cu o frânghie).” După ceva vreme Profetul a întrebat : „Acum, de ce nu se mai aude ’Abbas ?” Și i s-a adus la cunoștintă că un companion i-a slăbit strânsoarea. Profetul a dat ordin să se procedeze la fel și cu alți prizonieri.

Al doilea incident a avut loc în momentul în care era colectat prețul răscumpărarii prizonierilor. În momentul când lui ’Abbas și unora dintre cei care l-au însoțit li s-a cerut răscumpărarea, acesta a replicat : „Dar eu sunt musulman și am fost obligat să mă alătur armatei meccane.” Profetul i s-a adresat : „Allah cu siguranță știe despre acest lucru. Și dacă este adevărat, atunci te va răsplăti și îți va restitui indiferent cât vei plăti. Dată fiind situația în care te afli, va trebui să îți achiți răscumpărarea.” Astfel, eroul nostru ’Abbas, fiul lui ’Abdul-Muttalib, în ciuda legăturii pe care o avea cu Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), a fost tratat la fel ca orice alt prizonier de război, câștigându-și libertatea numai după ce a plătit pentru ea.

Conform opiniei anumitor istorici, ’Abbas îmbrățișase Islamul împreună cu soția sa mai demult, în timp ce profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) încă se mai afla în Mecca, dar pentru ca succesul alegerii sale să fie deplin, fie a fost sfătuit, fie a preferat el însuși să păstreze secretul asupra acestui aspect. Indiferent ce s-a întâmplat în realitate, cert este că eroul nostru tot acest timp a fost de partea Profetului și a celor care l-au urmat. Chiar s-a relatat că profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) l-a sfătuit să rămână în Mecca pentru a acorda tot sprijinul celor care îmbrățișaseră Islamul și care din cauza slăbiciunilor nu erau în stare să părăsească orașul. 

Suportul lui ’Abbas pentru Islam și Profetul său explică și prezența sa la întâlnirea secretă de la ’Aqaba, unde 73 de mediniți au încheiat jurământul de credință cu profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), obligându-se să-l protejeze atunci când va emigra la Medina. Așadar, ’Abbas a fost de față pentru a certifica sinceritatea mediniților față de Profet.

Iar după victorioasa revenire a Profetului în Mecca, triburile politeiste aflate în imediata vecinătate a Meccăi și-au adunat forțele împotriva musulmanilor. Pentru prima dată armata musulmană depășea 12.000 de combatanți. Această situație nemaîntâlnită le-a sporit multor luptători sentimentul de automulțumire, atitudine care a condus către ruină multe armate. Unii dintre soldați chiar au spus : „Niciodată nu vom mai putea fi înfrânți din cauza numărului nostru prea mic.” Oricum, a fost voința lui Allah Preaînaltul ca soldații Săi să fie antrenați cum trebuie pentru bătăliile duse în diferite perioade istorice și în cele mai diferite locuri de pe Glob. În contextul dat armata musulmană a fost înconjurată de către cea inamică, fiind luată prin surprindere și căzând în capcana specifică ambuscadei. Numai credința neclintită a Profetului în Allah Preaînaltul, curajul, firea sa eroică și atitudinea unor oameni precum eroul nostru ’Abbas, fiul lui ’Abdul-Muttalib au salvat ziua, cunoscută ca „bătălia de la Hunain”. În acele clipe de cumpănă, ’Abbas împreună cu o mână de companioni nu s-au îndepărtat de Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !).

La ordinul Profetului, ’Abbas i-a chemat pe oștenii musulmani împrăștiați, aceștia strângându-se precum o furtună în jurul Profetului. Din acest moment bătălia a luat o altă turnură, inamicii fiind înfrânți și victoria surâzând forțelor musulmane.

Așa cum am arătat mai devreme, ’Abbas era unchiul profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), motiv pentru care era foarte îndrăgit. Profetul obișnuia să spună : „’Abbas este precum un părinte pentru mine. Oricine îl rănește cu ceva, mă lovește pe mine.” În afară de aceasta, este cunoscut faptul că eroul nostru este și tatal lui ’Abdullah, o autoritate recunoscută în materie de Coran și învățături de credință. S-a stins din viață în Medina, în timpul califatului lui ’Usman, fiul lui Affan (Allah să fie mulțumit de el !).